În atenţia celor interesaţi

Voi închide blogul.

Am avut mai multe bloguri de când mi-am descoperit pasiunea pentru împărtăşit gânduri în scris. Am renunţat la ele pentru că am fost “prinsă” sau pur si simplu pentru că nu mi se mai potriveau. Dintre toate, cel mai drag mi-a fost Păcatele Paulei. Însă consider că am evoluat, concepţiile despre viaţă mi s-au schimbat, aşa că cuvântul “păcat” nu mi se mai potriveşte. Asta pentru că am aflat între timp că: "În fiecare dintre noi există limitarea şi infinitul, adevărul şi iluzia, păcătosul şi sfântul şi în fiecare moment putem alege ce anume să exprimăm.”

Şi pentru că l-am iubit atât de mult, poate continua, dar sub altă formă, sub un alt nume. Jocurile Paulei.

P.s.: Cred că mi-a fost descoperit  şi noul loc de joacă, dar nu mai contează, pentru că nu mai renunţ la el nici în ruptul capului. Asta e cine sunt. Aici, sufletul meu înseamnă doar cuvinte şi iluzii uşor trasparente. N-am chip, sunt doar esenţă.

O zi bună!

Liquor store blues

Nu vreau să adorm pentru că mi-e frică. Nu vreau să mă mai trezesc  în mizeria asta mâine.

Aş fi citit, dar nu mai am ce, noroc cu nămeţii ăştia minunaţi că mi-au lungit agonia şi au întârziat venirea celor două colete cu cărţi la poştă…

Ce se întâmplă cu ţara asta? Chiar toate trebuie să meargă proaste? Ce se întâmplă cu lumea asta?

P.s.: Urăsc sentimentul ăsta de “tocmai am pierdut pe cineva sau ceva” şi e doar vina ta. Şi acum pot foarte bine să-mi smulg părul din cap. Dacă nu aş fi rămas fără vlagă…

Strălucire târzie

     Parcă sunt ruptă din lume şi mă simt ca un firicel de nisip lunecand în bătaia soarelui crud de ianuarie. Surprind din ce în ce mai des, din spatele ferestrelor, episodul când soarele iese liniştit, parcă să se fălească, pe cerul de un albastru deschis, ce-mi mângâie pleoapele de fiecare dată când îl privesc şi mă minunez de el, de-mi lasă impresia că primăvara e după colţ, dar e doar ianuarie, îmi dau seama imediat la contactul pielii cu aerul rece…
     Nu a nins deloc. Ce rost ar mai avea? Aştept căldura de acum. Aer proaspat de respirat, dorinţe noi, clipe noi, oameni noi, la cât mai multe de acest fel! Şi mult curaj… asta mi-am propus eu pentru anul 2012.

     Sunt doar după-amiezi liniştite de ianuarie. Ca şi calmul dinaintea furtunii…

     O după-amiază liniştită să aveţi şi cât mai multe zile însorite!

       Două melodii, puse în background-uri încântătoare, care sper să vă încânte privirile şi auzul!

- 45 -

Mărul otrăvit

    Aşteptând să ningă… ca să las în spate un oraş gri.

   “Mai ţineţi minte mărul din care a muşcat Albă-ca-zăpada? zise Liliana. Era un măr frumos, strălucitor şi când a muşcat din el i s-a părut delicios. Cu toate astea, era un măr otrăvit.” Câţi, dintre noi, nu am muşcat, la un moment dat dintr-un măr otrăvit?  Şi câţi, dintre noi, nu ştim măcar o poveste despre un fruct stricat şi veninul pe care ni l-a lăsat în inimă?

   Nu ştiu ce capitol e, dar am ajuns la pagina 111. Şi-mi place. Cât despre mine? Sunt zile în care mă cufund în cărţi, filme şi muzică. Artă le numesc eu. Mă scald într-o reverie continuă… Lumea nu există în momentele când degust Arta. Exist decât eu şi puterile mele. Aş fi incapabilă să supravieţuiesc lumii fără momentele în care mă abandonez în favoarea Artei.

     Roşu Coral şi Agnes Obel (Riversde).

“Eu sunt încă străină de toate”

Eu sunt încă străină de toate. Asta mă defineşte. Şi n-ai ce-mi face. Nu până nu (mă) decid eu că e ceva de făcut. Şi poţi să mă laşi să cad, n-o să simt.

Roşu-coral

  Este numele cărţii pe care o citesc acum. Am primit-o cadou de Crăciun de la Lex. M-a întrebat ce cadou vreau să primesc de Crăciun şi i-am răspuns că vreau o carte bună. Mai pe seară, în micuţa noastră plimbare, am remarcat o “mică expoziţie”  de cărţi ce aparţineau editurii Nemira; am răscolit printre cărţi, am răsfoit câteva şi am găsit-o: Roşu-coral se numea. 
   I-am răsfoit puţin filele şi am decis să o iau.

   Nu am mai citit de ceva vreme ceva bun. Găsesc greu ceva pe gustul meu, în materie de lecturi. Sper ca Roşu-coral să-mi încânte simţurile. Cărţile mele de suflet sunt: Eleganţa ariciului scrisă de Muriel Barbery, Regina de gheaţă scrisă de Alice Hoffman şi Dragostea durează trei ani, scrisă de Frederic Beigbeder.  Orice recomandări de lecturi sunt binevenite!

    O dimineaţă plăcută în continuare!

Agnes Obel — Riverside (Lulu Rouge Remix)

Download: riverside-lulu-rouge-remix.pdf

- 42 -

Zvon de Crăciun

    Aţi observat că, deşi, Crăciunul este doar o zi, în calendar trei zile, tot ce contează, de fapt, este toată acea perioadă a anului, numită Luna Decembrie, dinaintea Crăciunului? 
    Se zvoneşte că dacă există dragoste în inima ta, vei simţi că este Crăciun în fiecare zi!